•
Arbori binecunoscuti, nemaiavând nevoie de descriere. Teiul pucios este cel mai raspândit în tara noastra. Teiul argintiu are florile cele mai parfumate. Înfloresc, în functie de specie, începând de la sfârsitul lunii mai pâna în iulie. În afara de speciile mentionate, mai exista, mai putin raspândite, si alte specii, forme si varietati. Se cultiva în parcuri, gradini, pe marginea strazilor si în zona forestiera.
Compozitie chimica Florile de Tei contin 3-10% mucilagii (polizaharide), îndeosebi arabinogalactane si acizi uronici. Mai contin 2% taninuri condensate, dimeri ai procyanidinei, 1% flavonoide, în special glicozide ale quercetinei (nitina, hiperozid, quercitrina si izoquercitrina), astragalina, acizi fenolici (cafeic, cumaric si clorogenic) si 0,02-0,1% ulei esential continând alkane si monoterpene.
Farmacologie Flavonoidele si compusii fenolici din flori au actiune diaforetica. S-a demonstrat ca uleiul esential, care contine si farnesol, are actiune antispastica si neurosedativa. S-a pus în evidenta si actiunea hipotensiva si usor astringenta. Datorita mucilagiilor, infuziile din florile de Tei au actiune emolienta si expectoranta.
Recomandari Datorita mucilagiilor, florile de Tei reduc inflamatiile cailor respiratorii. Se recomanda ca sedative nervoase, în insomnii, ca expectorant în bronsite. Sub forma de bai, actiunea sedativa se recomanda si la copiii mici.
Mod de preparare si administrare Infuzie preparata dintr-o lingurita flori fara bractee sau o lingura flori cu bractee la o cana cu apa; se beau 2-3 cani pe zi, îndulcite cu miere.
Contraindicatii Nu prezinta.