•
Specie perena robusta, înalta de 0,5-1,2 m, cu aspect alb-cenusiu, datorita numerosilor peri matasosi care acopera partile plantei. Frunzele sunt bipenat sectate, apoi mai simple spre vârful tulpinii. Florile sunt numeroase, asezate pe ramurile superioare de pe ultimii 20-30 cm, de culoare galbena. Este o specie comuna, mult raspândita în zonele de ses si deluroase, în special pe locuri însorite. Pentru scopuri industriale se poate cultiva usor în judetele Buzau, Prahova, Braila, Ialomita, Ilfov, Teleorman etc.
Compozitie chimica Principalul component din Pelin este uleiul esential, în cantitate de pâna la 1,7%, care este format din felandrene, pinene, tuione în cantitate de 3-12%, alcool tuiylic, acetat de tuiyl, izovalerianat de tuiyl, bisabolene, palmitat de tuiyl, camfene, cadinene, nerol, camazulene. Prin saponificarea uleiului esential se obtin acid formic si salicilic. Planta mai contine glicozidul amar absintina, acid absintic, anabsintina, astabsina, artametina, acid succinic, taninuri, rezine, amidon, malati si nitrati de potasiu si alte saruri. Lactonele sunt formate din arabsina, artabina si ketopelenoide.
Farmacologie Extractele din planta, datorita substantelor amare si componentelor din uleiul esential, au actiune excitanta a secretiilor gastrice, antiinflamatoare a mucoasei gastrointestinale si slab antihelmintica. Au actiune eupeptic amara în atonii si anorexii gastrice si în inflamatiile aparatului digestiv. Din cauza compozitiei uleiului esential, daca nu sunt bine dozate, preparatele pe baza de Pelin provoaca fenomene nervoase toxice, halucinatii si convulsii epileptiforme, scaune involuntare, inconstienta si chiar moarte. În Franta, datorita efectelor negative asupra creierului, bauturile alcoolice pe baza de Pelin au fost interzise înca din 1915. Etilismul absintic cronic duce la insomnii, tulburari psihice, pierderea memoriei, convulsii, greata, varsaturi matinale, tremuraturi ale membrelor etc.
Recomandari Se recomanda în cantitati moderate în anorexii (lipsa poftei de mâncare), în atonii (scaderea tonicitatii normale a unui tesut sau organ) si în inflamatiile cronice ale aparatului digestiv, inclusiv în dispepsiile însotite de constipatie.
Mod de preparare si administrare Infuzie dintr-o lingurita planta la o cana cu apa; se beau 1-2 cani pe zi, timp limitat, maximum 3 zile. Tinctura preparata din 10 g planta la 100 ml alcool de 60-70° prin macerare timp de 8 zile. Se iau câte 15-20 picaturi de trei ori pe zi, nu mai mult de 3 zile.
Contraindicatii În sarcina si în afectiuni nervoase. Utilizarea îndelungata a preparatelor pe baza de Pelin (în special a bauturilor alcoolice) este foarte periculoasa pentru sistemul nervos central.