•
Specie erbacee perena, viguroasa, înalta de 1-1,2 m, cu frunze mari de 20-30 cm, penate, cu trei-cinci lobi palmati. Florile sunt multiflore, dese, asemanatoare cu cele de soc, de culoare alb-crem. Se recunosc usor, deoarece prin frecare între degete degaja un miros asemanator cu salicilatul de metil (Saliform). Creste în zavoaie sau pajisti umede în zonele deluroase si montane.
Compozitie chimica Contine 10-15% taninuri fenolice, în special rugosin-D; flavonoide pâna la 6% în florile proaspete, în special spireozid, precum si alte quercetine si derivati ai camferolului. Mai contine glicozide fenolice (0,3-0,5%), în special spiraenina si monotropitina, primverozide ale aldehidei salicilice si ale salicilatului de metil, izoalicina, un glicozid al alcoolului salicilic; ulei esential cca 0,2%, format în special din aldehida salicilica, mucilagii, acid ascorbic etc.
Farmacologie B.H.C, (British Herbal Compendium) mentioneaza actiunea antiinflamatoare, diuretica, stomahica si astringenta. Conform acestui Compendium, indicatiile terapeutice se refera la actiunea asupra dispepsiei acide atonice, în gastrite, în ulceratii peptice si în special în durerile reumatice si artritice (1992).
Recomandari Astringent tonic, diuretic si în anasarca (acumulare de serozitati într-o cavitate naturala). În doze terapeutice, florile sunt considerate ca un bun adjuvant în tratamentul reumatismului articular acut. Extern, sub forma de frictiuni, calmeaza durerile reumatice.
Mod de preparare si administrare Florile sub forma de infuzie, o lingurita la o cana cu apa; se beau 2 cani pe zi. Extern: sub forma de tinctura preparata din 20 g flori proaspete la 100 ml alcool de 87â°. Se macereaza timp de 8 zile. Se fac frictiuni locale.
Contraindicatii Nu prezinta, decât la persoanele sensibile la salicilati.