•
Specie perena, cu tulpina dreapta, înalta de 0,3 m, cu o rozeta de frunze la baza si tulpina foliata, cu o radacina puternica verticala, groasa de 1-1,5 cm si lunga pâna la 1,5 m. Florile, de culoare albastra, sunt grupate terminal si la axilele ramurilor principale. Raspândita în pasuni si fânete, pe marginea drumurilor, a santurilor, a culturilor sau pe locuri necultivate din zona de câmpie pâna la cea montana.
Compozitie chimica Partile aeriene ale plantei contin un glicozid al esculetinei, 6-7-dioxicumarina, numit si cicorina, inulina, arginina, colina, acid dicafeil-tartaric sau acid cicoric, levuloza, substante minerale (în special fier, fosfor, calciu etc). Latexul din radacini si radacina contin substante triterpenice amare: lactucina si lactupicrina; inulina, intibina (tot o substanta amara), fructoza, pentozane, colina, alfa si beta-lactucerol, taninuri, ulei esential, rezine etc.
Farmacologie Datorita substantelor amare, inulinei si colinei, materia prima are proprietati eupeptic amare si colagoge. Gratie acestor actiuni, infuziile sau decocturile din radacina de Cicoare reprezinta o excelenta bautura pentru purificarea ficatului si a splinei si în tratamentul imediat dupa icter. O doza de 2 cani pe zi s-a dovedit eficienta pentru aceste afectiuni. Date mai recente din literatura stiintifica de specialitate (1998) au demonstrat si o scadere remarcabila a colesterolului din sânge. Aceasta actiune sugereaza ca în cazul în care se consuma preparate culinare prajite si grasimi, o cana sau doua de decoct de radacina de Cicoare constituie un factor protector pentru artere. O serie de cercetari efectuate timp de mai multi ani de catre cercetatorii egipteni au ajuns la rezultate semnificative în tratamentul tahicardiilor. Aceste cercetari se bazeaza pe prezenta în radacinile uscate de Cicoare sau în produsele din aceasta planta a substantelor active de tip digitalic. Pâna la viitoarele cercetari în aceasta directie, o cana pe zi cu radacina de Cicoare este utila. O alta actiune a preparatelor pe baza de radacina de Cicoare consta în a neutraliza aciditatea gastrica. Tot dupa cercetari recente, se pare ca atât decocturile de radacina de Cicoare cât si Andivele (din Cichorium endivia) de cultura au proprietatea de-a actiona favorabil în litiaza biliara. De asemenea, uleiul esential si rezinele din aceasta planta, pe lânga proprietatile diuretice si laxative, au o usoara actiune hipoglicemianta si antitiroidiana.
Recomandari Datorita substantelor amare, inulinei si colinei, atât radacinile cât si partile aeriene ale plantei au proprietati eupeptic-amare (usureaza digestia) si colagoge (favorizeaza evacuarea veziculei biliare). Cercetari mai recente au pus în evidenta si o actiune moderat hipoglicemianta si antitiroidiana.
Mod de preparare si administrare Din 12 lingurite de radacina sfarâmata la o cana cu apa se prepara un decoct scurt (10 minute). Se beau 2-3 cani pe zi. Din partile aeriene ale plantei, cât si din radacini, 2 lingurite la o cana cu apa, se prepara o infuzie. Se beau 2 cani pe zi.
Contraindicatii Nu prezinta.
Observatii O specie apropiata, de cultura, este Ckhorium endivia (Andivele) de la care se consuma frunzele groase, carnoase, etiolate. Pe lânga proprietatile alimentare ele au si proprietati medicinale. Stimuleaza pofta de mâncare, sunt diuretice, usor laxative, stimuleaza secretia de bila, sunt mineralizante si vermifuge.