•
Cicoarea face parte din familia Asteraceae, fiind o planta cunoscuta si apreciata inca din antichitate. În Egiptul Antic era cultivata ca planta medicinala, fiind folosita pentru tratarea afectiunilor hepato-biliare si renale. Începand cu sfarsitul secolului al XVIII-lea, radacinile sunt utilizate pentru obtinerea surogatului de cafea. Planta are frunze mici, oval-lanceolate si flori de culoare albastra. Se mai numeste cicoara, cicoare de camp, cicoare de vara, cicoare salbatica, cicorie amara, cocita, dudau, floarea-secerei, incingatoare, scai voinicesc, sporis.
Cicoarea este eficienta in tratarea tulburariulor renale, hepatice, urinare, satomacale si ale splinei. Face bine si in cazuri de icter. Lecuieste si deranjamentele stomacale, expulzand substantele nesanatoase si tonificand organismul. Frunzele andivei comune de gradina (Cichorum endive) se folosesc in salate. Este de gasit in majoritatea gradinilor si campurilor. COMPOZIÅ¢IE CHIMICA Ceai Cicoare :principii amare (lactucopicrina, lactucina), acid cicoric, taraxasterol, flavonozide, cumarine, compusi triterpenici, lactone sescviterpenice, substante minerale, inulina, etc. Actiuni: Tonic hepatic, tonic digestiv, stomahic, coleretic, colagog, laxativ usor, diuretic, depurativ, remineralizant, antianemic, slab hipoglicemiant, antiaritmic, hipotensiv. Indicatii: Se utilizeaza ca adjuvant in: afectiuni hepatobiliare (hepatite, icter, congestie hepatica, colecistopatii, diskinezie biliara), tulburari digestive (anorexie, balonare, digestie lenta), constipatie, congestii splenice, anemie, guta, alimentatia dietetica a diabeticilor si in curele de slabire